În aer liber

Amândoi puneau pasiune în ceea ce făceau. El se uita în jos şi se întreba oare când va ceda manşonul de cauciuc, supus unei adevărate încercări. “Dacă ar fi fost şi alte cauciucuri aşa rezistente ca ăsta sau dacă măcar am fi folosit unul, nu mai făcea Piranda o droaie de puradei”, se gândi el şi continuă mişcările înainte şi înapoi, în acelaşi ritm cu femeia lui. Efortul susţinut îî făcea pe amândoi să transpire. Se temeau să nu-i prindă cineva, dar senzaţia că făceau asta în aer liber era deosebită. Frica şi efortul eliberau endorfină şi simţeau că sunt din ce în ce mai excitaţi. “Încă puţin. Haide!”, gemu ea, între două gâfâituri, uitându-se direct în ochii lui. Dintr-o dată, cauciucul cedă, iar pânza de bomfaier atinse interiorul de cupru al cablului. Cei 15 mii de volţi le străpunseră trupurile şi îî lăsară carbonizaţi. Erau doar alţi doi nefericiţi care mor electrocutaţi, încercând să fure cabluri de cupru, fără să ştie că nu sunt deconectate.