Crede şi nu cerceta, boule!

M-am săturat de Dumnezeu. M-am săturat şi de Allah, Buddha sau Manitou. E 2015 şi proştii continuă să ucidă în numele religiei. Farsa asta ţine de mii de ani şi, deşi tehnologia a avansat incredibil de mult, se găsesc zeci de milioane care cred în ceva fictiv. O invenţie a unor oameni deştepţi. O invenţie care, de-a lungul istoriei, a ucis mai mulţi oameni decât SIDA, cancerul, Ebola, hepatita, sifilisul, orice fel de gripă, orice alt virus letal şi decât toţi dictatorii, fie că se numeau Hitler, Pol Pot, Stalin sau Idi Amin. O invenţie care, tot de-a lungul istoriei, le-a adus unora o mulţime de bani, o mulţime de avantaje, fie că aveau adresa din buletin la Vatican, Constantinopole sau la Mecca. Religia ar trebui să fie mai demodată chiar şi decât Macarena la nunţile de la ţară. Poți afla aproape orice dacă ai un simplu smartphone sau poți să vorbeşti în timp real, văzându-i cuiva, de la 10 mii de kilometri distanţă, faţa de emigrant, iar asta este peste orice acatist, epifanie, dat cu fruntea de covoraş, pupat moaşte sau oricare alte perversiuni religioase întâlnite la clădirile alea cu turle sau minarete. Un om religios, în 2015, ar trebui să fie un neînţeles, la fel ca un pictor în blocurile alea insalubre din Zăbrăuţi sau la fel ca un homosexual în mansion-ul lu’ Hugh Heffner. Biserica, fie ea ortodoxă, catolică, luterană sau protestantă, fie că e vorba de o moschee sau de o pagodă, nu este altceva decât un instrument de manipulare, un sediu de campanie de îndobitocire. La noi, pe cifre, Biserica Ortodoxă (care nu plăteşte taxe şi impozite) este cel mai mare deţinător de proprietăţi din România. Da, ca entitate, per total, are cele mai multe terenuri (incluzând păduri şi lacuri) şi clădiri. Iar tu te vei duce în continuare la biserică, vei da bani la popi, le vei sponsoriza burțile ascunse de sutane. Pentru că lumea e la fel de proastă şi credulă ca acum mii de ani. Pentru că lumea are nevoie să creadă în ceva, altfel uită să și respire. Pentru că dacă realizezi ceva, orice, nu s-a întâmplat pentru că te-a dus capu’, ai muncit sau, pur şi simplu, ai avut noroc. Nu, ţie “ţi-a ajutat Dumnezeu” sau, în funcţie de religie, “Allah a fost bun cu tine”. Să mori tu?! Credeţi că există Dumnezeu sau Allah? “Dumnezeu este bun”, ziceţi? Cumetre, dacă există şi e aşa bun, de ce se curăţă prematur oameni cărora nu le găseşti defecte sau de ce sunt sute de mii de criminali care trăiesc în lux? Am discutat subiectul cu un om “credincios”. “-Coa’, dacă Dumnezeu există şi e aşa bun, de ce mor oameni care nu au făcut rău?” La care el îmi zice: “Stai, că noi suntem mulţi. Nu poate să aibă grijă de toţi, nu are timp”. Zic: “Serios, Ovidiu? Cum nu are timp? E Dumnezeu, în p**a mea, el a făcut timpul, cum să nu aibă timp? E ca şi cum Larry Page n-ar şti să dea search pe google, Jobs n-ar şti să deblocheze iPhone-ul sau Rocco Siffredi n-ar reuşi să găsească uşa din spate.” “Păi da”, zice el, “dar suntem mulţi, nu poate să ne ajute pe toţi acum.” “Bun, pot înţelege”, zic eu “dar cam pe ce criterii are grija de oameni? Adică, pot să dau vreo şpagă sau e vreo listă pe care te înscrii, contează cumva că relaţia mea cu biserica e reprezentată de câteva nunţi şi botezuri, patru înmormântări şi faptul că trec zilnic prin faţa respectivei clădiri în drum spre muncă?” “Ah, nu”, zice el, “Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, chiar dacă ne rugăm sau nu, credem sau nu. El are grijă de noi, chiar dacă nu ne dăm seama.” ş.a.m.d. Deci, Ovidiu este genul de om spălat pe creier. Nu cu Axion, ci cu Triumf, ăla nasol, de tre’ să-ţi pui mănuşi când şmotruieşti prin bucătarie (gospodinele știu ce zic). Bă, boilor credincioşi, îi înjuraţi pe musulmani şi îi faceţi păgâni doar pentru că, în prostia lor, la fel de mare ca şi a voastră, li s-a impus alt personaj fictiv în care să creadă. Bă, creștinilor, aţi uitat de Inchiziţie, de cruciade, de exterminarea multor triburi amerindiene, de eternul conflict între catolici şi protestanţi, de hughenoţii omorâţi în noaptea Sfântului Bartolomeu şi în zilele de după, aţi uitat de Holocaust? Toate astea au fost făcute în numele unei credinţe stupide. Aş putea înţelege ura de rasă, deși nici asta nu prea mai merge în 2015. Oricum, e mai de înțeles să te deranjeze că ăla e mai alb decât tine, sau mai galben ocru cu picățele verzui, da’ nu pot să înţeleg că urăști pe cineva doar pentru că el crede tot într-un personaj fictiv, care nu e Dumnezeu, e Allah. E ca și cum te-ai duce să te bați cu unu’ pentru că prietenu’ tau imaginar s-a simțit jignit de felul în care s-a îmbrăcat prietenul imaginar al prietenului tău. Bă, nu contest existenţa lu’ Iisus Hristos. Din contră, sunt convins că a existat cetăţeanul Iisus Hristos. Probabil, era un băiat deştept. Dacă trăia în zilele noastre, ori avea ceva contracte cu statu’, ori era vreun iluzionist, gen David Blaine. Chiar sunt convins că a existat şi chiar cred că a fost primul scamator adevărat din istorie. Pe vremea aia, lumea era mult mai înapoiată, mult mai ușor de păcălit. Acum, iluzioniștii scot iepuri din joben sau trec prin geamuri cărți de joc. Probabil că atunci, la nivelul ăla scăzut de cultură, lumea se minuna când Iisus dădea vreo reprezentație: “Petrule, incredibil, nazariteanu’ a făcut din apă vin.” Da’ dacă tu, în 2015, citeşti asta și orice altceva pe ecranul unui laptop sau pe un telefon mobil, fără ajutor divin, ci doar datorită tehnologiei, iar niște oameni au murit la Paris doar pentru că au ironizat religia în niște caricaturi, nu ţi se pare un pic depăşit să mai crezi în alea sfinte? E valabil şi dacă te cheamă Ahmed, Ismail, Huawei sau cum ţi-au ursit alea în balega de cămilă sau în zeama de orez. #stimă