A sunat ceasul

Călugărul privea pe fereastră spre valea străjuită de mănăstirea Monte Cassino. Toamna târzie își pusese amprenta pe culorile naturii. Verdele devenise ruginiu, iar ceața începea să-și intre în drepturi. Pipăindu-și crucifixul, călugărul se întoarse brusc spre masa din mijlocul chiliei. Se uită fix la un obiect, apoi mai aruncă o privire spre geam. “Frate Mario, vino repede!”, exclamă călugărul. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră un alt supus al Ordinului Benedictinilor. “Ce s-a întâmplat, frate Giuseppe?”, întrebă Mario. “Uită-te pe masă, e un moment istoric pentru omenire.”, spuse Giuseppe, arătându-i obiectul care-i atrăgea privirea. “Este 11.11.1111, ora 11 și 11 minute!”, adăugă Giuseppe. Fratele Mario se uită la el, apoi la masă și șopti încărcat de emoție: “Bre, e 12 jumate, ți-a stat clepsidra, mai schimbă-i și matale nisipu’…”